Wrestling

World Wrestling Entertainment, Inc. (WWE) este o companie privatã americanã al cãrei principal obiect de activitate îl reprezintã wrestlingul.

În prezent, WWE opereazã cea mai mare promoþie de wrestling din lume ºi deþine o arhivã impresionantã de documente video ce cuprind o mare parte din istoria wrestlingului. Promoþia de wrestling a funcþionat anterior sub numele de Capitol Wrestling Corporation, promovând brandul World Wide Wrestling Federation (WWWF), ºi mai târziu World Wrestling Federation (WWF). Actualmente, WWE opereazã trei divizii de wrestling : RAW, SmackDown! ºi ECW ºi deþine trei din opt titluri recunoscute la grad mondial (WWE Championship, WWE World Heavyweight Championship ºi ECW World Championship).

Compania este listatã la bursa din New York ºi desfãºoarã o gamã variatã de activitãþi ce se învârt în jurul industriei divertismentului sportiv (televiziune, internet, evenimente publice), o mare parte din venituri provenind din cinematografie, muzicã, licenþe ºi vânzãri directe de produse licenþiate. Vince McMahon este acþionarul de seamă al companiei ºi ocupã poziþia de preºedinte, iar soþia acestuia, Linda McMahon ocupã funcþia de director general executiv (CEO). Împreunã cu copiii lor, Shane McMahon (vicepreºedinte al Global Media) ºi Stephanie McMahon-Levesque (vicepreºedinte executiv al Departamentului Creativ al WWE) [4], familia McMahon deþine aproximativ 70% din acþiunile WWE ºi 96% din forța decizionalã (puterea de vot).

Sediul central al WWE se aflã în Stamford, Connecticut, alte filiale fiind localizate în Los Angeles, New York, Londra ºi Toronto. Compania a funcþionat iniþial sub denumirea Titan Sports, Inc. care ulterior a fost schimbatã în World Wrestling Federation Entertainment, Inc. ºi mai apoi în World Wrestling Entertainment, Inc.

Cifra de afaceri a WWE în anul fiscal 2006 (din mai 2005 pânã în aprilie 2006) a fost de aproape 400 de milioane de dolari, cu un profit net de aproximativ 47 de milioane de dolari. Din august 2006, valoarea de piaþã a companiei a depãºit un miliard de dolari.Începutul - Capitol Wrestling

Roderick James "Jess" McMahon, bunicul actualului proprietar al WWE, a fost un promotor de diverse evenimente sportive. În 1926 a început sã colaboreze cu Tex Rickard, promovând evenimente puglistice la Madison Square Garden (New York), debutantul meci al parteneriatului celor doi fiind un meci pentru centura la categoria semigrea între Jack Delaney ºi Paul Berlenbach.

Aproximativ în aceeaºi perioadã, wrestlerul Joseph Raymond "Toots" Mondt avea în minte o idee revoluþionarã : dorea sã ducã wrestlingul de pe aleile întunecate ale oraºelor în arenele sportive. A început prin crearea unui nou stil de wrestling pe care l-a numit "Slam Bang Western Style", mult mai spectaculos ºi mai atractiv pentru publicul spectator. A urmat formarea unei promoþii de wrestling în New York, alãturi de campionul de wrestling Ed Lewis ºi managerul acestuia Jack Curley. Deºi cei trei au reuºit sã încheie contracte cu mulþi wrestleri, promoþia s-a destrãmat datoritã neînþelegerilor apãrute la nivelul conducerii. Moartea iminentã a lui Curley l-a fãcut pe Mondt sã înþeleagã cã viitorul wrestlingului în regiunea New-York-ului este unul nesigur, aºa încât a apelat la susținerea mai multor bookeri, printre care se numãra ºi Jess McMahon.

Împreunã, Jess McMahon ºi Raymond Mondt au conceput Capitol Wrestling Corporation (CWC). În 1953 CWC s-a alãturat organizaþiei naþionale de wrestling National Wrestling Alliance (NWA) ºi în acelaºi an, Vincent J. McMahon i-a luat locul tatãlui sãu Jess în cadrul companiei. Mondt ºi McMahon Sr. s-au dovedit a fi o pereche de succes ºi în concis timp au ajuns sã controleze 70% din booking-ul organizaþiei NWA, lucru datorat mai ales dominaþiei pe care o aveau în regiunea de nord-est a Statelor Unite. Mondt a fost cel care l-a învãþat pe McMahon modul în care funcþioneazã wrestlingului profesionist american ºi i-a dezvãluit tainele acestei industrii. Acesta a fost începutul revoluþiei în wrestling. În 1956, CWC semneazã un contract de televizare a show-urilor de wrestling cu WTTG Channel 5.World Wide Wrestling Federation

NWA avea un solitar campion, deþinãtor al titlului NWA World Heavyweight Champion, care mergea în diverse federaþii membre ºi-ºi apãra centura. În 1963, campionul era "Nature Boy" Buddy Rogers.

Atât Mondt cât ºi McMahon Sr. îi permiteau rareori acestuia sã dispute meciuri în afara regiunii de nord-est ºi susþineau cã Rogers trebuie sã-ºi pãstreze în continuare centura, lucru care îi nemulþumea pe ceilalþi membrii ai organizaþiei. Nici Rogers nu era dispus sã riºte suma de 25.000 de dolari pe care a trebuit s-o dea ca ºi garanþie pentru titlul de campion (pe acea vreme, campionii trebuiau sã garanteze cu o anumitã sumã de bani cã-ºi vor împlini angajamentele) aºa încât pe data de 24 ianuarie 1963 Rogers pierde centura de campion în favoarea lui Lou Theresz într-un meci desfãºurat în Toronto. Aceste evenimente au fãcut ca McMahon Sr. ºi Mondt sã retragã CWC din NWA ºi sã înfiinþeze o nouã promoþie de wrestling pe care au numit-o World Wide Wrestling Federation (WWWF). La sfârºitul anilor '60 Mondt pãrãseºte compania (cel mai probabil datoritã vârstei înaintate) iar în martie 1979 promoþia de wrestling îºi schimbã denumirea în World Wrestling Federation (WWF).World Wrestling Federation

În 1980, fiul lui Vincent J. McMahon, Vincent K. McMahon fondeazã Titan Sports Inc. ºi în 1982 achiziþioneazã Capitol Wrestling Corporation de la tatãl sãu. Bãtrânul McMahon Sr. a reuºit de-a lungul anilor sã-ºi impunã dominaþia asupra pãrþii de nord-est a teritoriului american, dar McMahon Jr. decide împotriva dorinþelor tatãlui sãu sã înceapã un proces de extindere riscând în felul acesta atât soarta WWF cât ºi soarta sa. Rezultatul acþiunii sale avea sã schimbe fundamental destinul wrestlingului.

WWF nu era singura promoþie de wrestling care nu mai activa în cadrul NWA, alte promoþii ca de exemplu American Wrestling Association (AWA) ieºiserã deasemenea din organizaþia naþionalã. Dar chiar dacã nu mai fãceau parte din organizaþie, nici una din fostele federaþii nu a încercat sã submineze ºi sã distrugã convenþiile teritoriale care au stat la baza industriei wrestlingului mai bine de jumãtate de secol.

Ceilalþi conducãtori erau furioºi pe McMahon, care a început sã distribuie show-urile WWF la televiziunile de pe tot teritoriul Statelor Unite, ieºind astfel din "fortãreaþa" nord-esticã tradiþionalã. McMahon a început sã vândã casete WWF prin intermediul propriei companii de distribuþie Coliseum Video ºi ca lucrurile sã fie ºi mai grave, s-a utilizat de veniturile generate din publicitate, televiziune ºi casete video pentru a cumpãra wrestleri din promoþiile rivale. Era clar pentru toatã omenirea cã promoþiile de pe întreg teritoriul Statelor Unite erau în competiþie directã cu WWF.
Primul pas fãcut în încercarea de lungime la nivel naþional a fost semnarea unui contract cu superstarul AWA Hulk Hogan, care prin apariþia în filmul Rocky III a obþinut o celebritate de care puþini alþi wrestleri se puteau bucura. Lui Hogan i s-au alãturat ºi alþi wrestleri de top: Roddy Piper, "Superstar" Billy Graham, Jesse Ventura (deºi Ventura a luptat rar datoritã stãrii de sãnãtate precarã, alãturându-se la masa comentatorilor alãturi de Gorilla Monsoon). McMahon a construit un roster de superstaruri, noile achiziþii venind în completarea vedetelor din nord-est ca André the Giant, Jimmy Snuka, Don Muraco la care se adãugau Paul Orndorff, Greg Valentine, Ricky Steamboat ºi The Iron Sheik. S-a pus de multe ori întrebarea dacã McMahon ar fi putut sã se extindã la nivel naþional fãrã aportul lui Hogan.

Conform unor surse, bãtrânul McMahon ºi-a avertizat fiul : "Vinny, ce faci? O sã sfârºeºti pe fundul unui râu." În ciuda avertismentelor, tânãrul McMahon avea o idee ºi mai îndrãzneaþã : WWF va face turnee naþionale. O întocmai iniþiativã necesita o imensã investiþie de capital, investiþie care a plasat WWF la limita colapsului financiar.

Viitorul lui McMahon, al companiei sale, dar ºi viitorul NWA ºi al întregii industrii a wrestlingului a ajuns sã depindã de succesul sau eºecul conceptului revoluþionar lansat de McMahon, concept care purta numele de WrestleMania.Wrestlemania era un eveniment pay-per-view pe care McMahon l-a promovat ca fiind Mega Bowl-ul wrestlingului profesionist american. Ideea unui asemenea tip de eveniment nu era nouã în America de Nord - NWA organizase anterior StarrCade - dar intenþia lui McMahon era de a aduce evenimentul în atenþia întregii lumi, posedând ca public þintã întreaga masã a telespectactorilor, chiar ºi aceia care nu erau fani ai wrestlingului. A reuºit sã facã acest lucru invitând în spectacol celebritãþi ca Mr. T ºi Cyndi Lauper, postul MTV deținând un rol important în promovarea evenimentului, creând aºa-numita Rock 'n' Wrestling Connection.Era de aur

Prima ediþie a WrestleMania, desfãºuratã în 1985, a avut un succes rãsunãtor, evenimentul fiind considerat piatra de temelie a ceea ce McMahon numea "sports entertainment" (divertismentul sportiv). În urmãtorii ani, sub conducerea lui McMahon ºi cu ajutorul "eroului" sãu american Hulk Hogan, afacerile au luat un avânt incredibil, perioada fiind consideratã de unii observatori a doua erã de aur a wrestlingului. Totuºi, odatã cu anii '90 succesul WWF a început sã scadã treptat, fanii sãturându-se de calitatea lui Hulk Hogan de a bate pe oricine, în orice moment avea chef.Noua generaþie

Criza în care se afla WWF a atins apogeul în 1994 când organizaþia a fost acuzatã de abuzul ºi distribuþia de steroizi, la care s-au adãugat acuzaþiile de hãrþuire sexualã fãcute de un grup de angajaþi ai WWF la adresa lui McMahon. Patronul WWF a fost pânã la urmã exonerat, dar scandalul s-a dovedit a fi o patã imensã pe imaginea organizaþiei.

Costul procesului pentru steroizi s-a ridicat la 5 milioane de dolari, în condiþiile în care veniturile companiei au scãzut considerabil comparativ cu anii precedenþi. Pentru a compensa pierderile, McMahon a micșorat retribuþiile luptãtorilor ºi personalului companiei , în unele cazuri cu pânã la 40%. Aceastã mãsurã a determinat ca în perioada 1993-1996 o succesiune de wrestleri sã pãrãseascã WWF ºi sã se îndrepte spre singurul concurent major - promoþia World Championship Wrestling (WCW).

În aceastã perioadã, WWF a dus o campanie de promovare ºi redefinire a mãrcii cu numele de "Noua generaþie WWF", generaþie reprezentatã de luptãtori ca Shawn Michaels, Diesel, Razor Ramon, British Bulldog, Bret Hart sau The Undertaker. Principalul competitor, WCW, a profitat de aceastã scãdere de popularitate a WWF ºi ºi-a întãrit poziþia pe piaþã.

Începând cu sfârºitul anului 1996, WWF a abandonat imaginea "familiarã" ºi a început sã includã în show-uri segmente mult mai violente, ca un rãspuns la concurenþã.Ted Turner a cumpãrat World Championship Wrestling ºi la conducere a fost numit Eric Bischoff. Bazându-se pe imensele resurse financiare, WCW a început sã atragã vedetele din WWF în noua promoþie. Printre noile achiziþii se numãrau Hulk Hogan, "Macho Man" Randy Savage, Lex Luger, Scott Hall (Razor Ramon), Kevin Nash (Diesel) ºi mulþi alþii.

În 1995, Bischoff a mãrit miza ºi a creat WCW Monday Nitro, un spectacol difuzat de TNT, reþeaua de televiziune a lui Turner, la concurenþã directã cu principalul show WWF de luni seara WWF Monday Night RAW. În cele din urmã, cu ajutorul starurilor aduse din WWF ºi prin storyline-ul inovator nWo, WCW a reuºit performanþa de a depãºi WWF atât în audienþele tv cât ºi în popularitate.

McMahon a rãspuns la aceastã provocare, declarând cã este capabil sã creeze noi superstaruri care sã-i readucã victoria în rãzboiul ratingului. În acelaºi timp, noile contracte ale wrestlerilor au fost prevãzute cu clauze suplimentare care fãceau dificilã trecerea în federaþia concurentã. Shawn Michaels ºi Bret Hart au fost ridicaþi la statutul de superstaruri ºi au devenit foarte populari datoritã abilitãþilor din ring. În ciuda acestui fapt, WWF pierdea în continuare bani. Storyline-urile WCW, bazate mai mult pe realitãþile cotidiene erau mult mai atractive decât ceea ce se întâmpla în WWF.Rivalitatea WWF/WCW a atins noi culmi pe data de 1 noiembrie 1996, îndată ce WCW i-a oferit lui Bret "The Hitman" Hart un contract pe trei ani în valoare de 9 milioane de dolari. Vince McMahon a contraatacat cu o ofertã inferioarã financiar, dar care se extindea pe o perioadã mult mai mare de timp ºi îi garanta wrestlerului o mai mare putere de decizie în cadrul booking-ului. Bret Hart a acceptat oferta WWF, dar dupã câteva luni în care greutãþile financiare s-au þinut lanþ, McMahon nu a mai avut certitudinea cã îºi va putea execută obligaþiile financiare. Patronul i-a dezvãluit dificultãþile financiare lui Hart înainte de meciul pe care acesta avea sã-l dispute cu Michaels în Montreal ºi i-a permis sã reînceapã negocierile cu WCW.

În ciuda loialitãþii faþã de WWF, Hart a acceptat oferta WCW ºi urma sã aparã în show-urile companiei la sfârºitul anului 1997. În timp ce mutarea lui Hart nu a fost o surprizã pentru nimeni, WWF era preocupatã de faptul cã omul care tocmai urma sã plece era campionul en-titre WWF. În divizia femininã WWF a mai existat un precedent în care campioana Alundra Blayze a plecat în WCW cu tot cu centurã, pe care mai apoi a aruncat-o într-un coº cu gunoi în momentul unui show televizat. Bret a promis cã asemenea incidente nu vor avea loc ºi în cazul lui ºi a semnat o înþelegere conform cãreia anunþul plecãrii lui va fi amânat pentru o perioadã de timp suficient de mare pentru a îngăduie transferul centurii sale unui nou campion. Chiar dacã exista aceastã înþelegere, McMahon era îngrijorat cã vestea va ajunge la urechile publicului ºi a cãutat o cale de a-l deposeda pe Bret Hart de centurã, cândva ca plecarea sã poatã fi anunþatã la WCW Monday Nitro. Ceea ce avea sã se întâmple a rãmas în istoria wrestlingului sub numele de Montreal Screwjob.

Hart ºi-a întrebuințat dreptul contractual de a decide asupra meciurilor în care participã ºi a anunþat conducerea WWF cã este dispus sã cedeze titlul de bunãvoie în cadrul pay-per-view-ului Survivor Series din acel an (desfãºurat în Montreal, Canada), dar nu doreºte s-o facã în favoarea rivalului sãu, "HBK" Shawn Michaels. McMahon a fost însã de altã pãrere ºi a schimbat finalul meciului anterior stabilit pentru a-i permite lui Shawn sã câºtige titlul. În timpul meciului, Michaels l-a prins pe Bret Hart în celebra manevrã de submission numitã sharpshooter, Hart era pe cale sã iasã din manevrã, dar în acelaºi moment arbitrul meciului Earl Hebner, urmând instrucþiunile lui Vince McMahon, a semnalat sfârºitul luptei fãcându-l astfel pe Michaels noul campion mondial. Bret Hart a fost atât de furios de felul în care au evoluat lucrurile încât l-a scuipat pe McMahon ºi într-o confruntare din aceeaºi searã l-a lovit, învineþindu-i unul din ochi.

Evenimentele din Montreal au constituit un clipă de cotiturã în disputa WWF/WCW. McMahon a folosit toatã povestea din Canada pentru a crea din identitatea lui realã de proprietar al promoþiei un personaj în storyline - patronul diabolic Mr. McMahon, un dictator rãu care favoriza wrestlerii heel pentru cã erau "buni pentru afacere" ºi dispreþuia "wrestlerii necorespunzãtori" ca Stone Cold Steve Austin.Feudul dintre Stone Cold ºi McMahon ºi crearea alianþei D-Generation X au marcat noua Erã Attitude, care odatã cu impunerea unor noi superstaruri ca The Rock sau Mick Foley a reprezentat un reviriment pentru federaþie. În paralel, lucrurile în WCW nu mergeau tocmai bine : numãrul excesiv de wrestleri de top,unele storyline-uri neinspirate ºi managementul defectuos al unor aspecte organizatorice ºi strategice au fãcut ca produsul WCW sã devinã din ce în ce mai puþin interesant. Atraºi de popularitatea lui Austin ºi de naturaleþea brutã a showului, telespectatorii au revenit la WWF, care s-a impus din nou ca lider de audienþã.

În 2004, WWE a produs un DVD intitulat The Monday Night War, care surprinde spectaculoasa istorie a luptelor pentru supremaþie purtate de cele douã organizaþii.Noi iniþiative

Pe 29 aprilie 1999, WWF a lansat la televiziunea UPN un program special numit SmackDown!. Show-ul a fost difuzat marþi seara, din 26 august 1999 a devenit unul sãptãmânal ºi a rãmas cel mai de succes program transmis de UPN.

Pe 19 octombrie 1999, compania care deþinea WWF, Titan Sports (redenumitã World Wrestling Federation Enertainment, Inc.) a devenit o companie pe acþiuni listatã la bursã. S-au pus în vânzare 10 milioane de acþiuni la preþul de 17 dolari bucata. Compania a anunþat intenþia de a-ºi diversifica activitatea prin deschiderea unui club de noapte în Times Square, producerea de filme ºi publicarea de cãrþi.

Chiar ºi dupã retragerea lui Austin datoritã unei accidentãri, WWE a continuat sã domine în audienþe, wrestleri ca The Rock sau Triple H bucurându-se de o popularitate imensã. Transferul unor wrestleri din divizia concurentã WCW precum Big Show, Chris Jericho, Chris Benoit sau Eddie Guerrero a întãrit roosterul WWF ºi a eliminat definitiv indiferent ce posibilitate ca WCW sã devinã din nou o adevãratã ameninþare pentru promoþie.

În 2000, WWF în colaborare cu reþeaua de televiziune NBC a anunþat crearea unei ligi profesioniste de fotbal american (XFL). În primele sãptãmâni audienþele înregistrate au fost nespus de bune, dar interesul publicului a scãzut considerabil astfel încât proiectul a fost oprit dupã doar un sezon .Achiziþia ECW

Pe 5 februarie 2001 Jim Ross anunþã cã o înșiruire de wrestleri ai promoþiei Extreme Championship Wrestling vor evolua sub umbrela WWF. Printre aceºtia se numãrau Justin Credible (care semnase un contract pe trei ani), Jerry Lynn ºi campionul ECW Rhyno (care îºi dãduserã acordul verbal) ºi Bobby Eaton (care fusese repartizat ca antrenor în Memphis Championship Wrestling). Acestora li s-au alãturat Paul Heyman ºi Tazz care au debutat ca ºi comentatori în RAW, respectiv SmackDown!. ECW a intrat în faliment în luna aprilie 2001 ºi a fost preluatã la mijlocul anului 2003 de cãtre WWE.Achiziþia WCW

Succesul WWF Attitude a fost enorm, WCW nu reuºea sã þinã pasul cu WWF iar situaþia financiarã a promoþiei s-a deteriorat permanent. Compania lui Ted Turner - Time Warner (proprietara WCW) a fuzionat cu America Online (cel mai mare furnizor de servicii internet din Statele Unite) formând grupul AOL Time Warner. Datoritã situaþiei dificile în care se afla promoþia de wrestling s-a decis vânzarea acesteia. Pentru suma de 7 milioane de dolari, în martie 2001 World Wrestling Federation Entertainment a achiziþionat World Championship Wrestling.

Era WWF Attitude se încheie conform unor observatori cu WrestleMania X-Seven (17), în timp ce alþii susþin cã aceasta s-a încheiat odatã cu preluarea WCW ºi ECW ºi cu storyline-ul Invasion.World Wrestling Entertainment

În urma unui proces intentat în 2002 de organizaþia ecologistã World Wildlife Fund (abreviatã tot WWF) , care se plângea de încãlcarea unui acord din 1994 asupra folosirii iniþialelor WWF în Marea Britanie [6], atât promoþia de wrestling cât ºi compania-mamã ºi-au schimbat denumirea în World Wrestling Entertainment. Pe data de 6 mai 2002, compania a eliberat un comunicat de presã care anunþa schimbarea denumirii. Logo-ul WWF Attitude nu a mai putut fi folosit pe nici unul din articolele firmei [7]. Sloganul campaniei de redenumire a fost "Get The 'F' Out" [8].Divizarea rosterului

În aprilie 2002 WWF/E a demarat un proces prin care promoþia de wrestling a fost împãrþitã în douã divizii cu wrestleri, conducãtori ºi storyline-uri distincte, numele celor douã divizii fiind aceleaºi cu numele show-urilor sãptãmânale : RAW ºi SmackDown!. Wrestlerii puteau desfãºura meciuri numai în una din cele douã divizii, cu excepþia deþinãtorilor centurilor WWE Undisputed Champion ºi WWE Women's Champion, care puteau fi apãrate în ambele divizii. În august 2002, campionul WWE Undisputed Brock Lesnar a refuzat sã-ºi apere titlul în RAW astfel încât centura s-a transformat într-una exclusivã SmackDown!. În sãptãmâna urmãtoare, managerul RAW Eric Bischoff i-a acordat lui Triple H centura WWE World Heavyweight, precursoarea centurii WCW World Heavyweight Championship.

Fiecare divizie a ajuns sã organizeze pay-per-view-uri anuale exclusive, singurele pay-per-view-uri care se desfãºurau cu participarea tuturor wrestlerilor din cele douã divizii fiind cele patru pay-per-view-uri tradiþionale WWE : Royal Rumble, WrestleMania, SummerSlam ºi Survivor Series.

WWE a readus începând cu anul 2004 ceremonia de introducere în WWE Hall of Fame a unor nume celebre din societatea wrestlingului, care prin activitatea lor au realizat de-a lungul vremii adevãrate legende ale industriei wrestlingului.Relansarea Extreme Championship Wrestling

În 26 mai 2006, WWE a anunþat relansarea Extreme Championship Wrestling, ca o francizã independentã care sã vinã în completarea diviziilor RAW ºi SmackDown!. Pe data de 13 iunie 2006 a debutat primul spectacol ECW sub umbrela WWE, transmiterea show-ului fiind asiguratã de canalul tv Sci Fi, parte a NBC Universal [9]. :whistle:

cam atat